>















Principala / Legislaţia fiscalăCodul Fiscal al RMTitlul II. Impozitul pe Venit / Capitolul 3. DEDUCERILE AFERENTE ACTIVITATII DE INTREPRINZATOR

Capitolul 3. DEDUCERILE AFERENTE ACTIVITATII DE INTREPRINZATOR

Capitolul 3

DEDUCERILE AFERENTE ACTIVITATII DE ÎNTREPRINZATOR

[Titlul cap.3 în redactia Legii nr.224-XV din 01.07.04, în vigoare 01.01.05]

Articolul 23. Regula generala

Nu se permite deducerea cheltuielilor personale si familiale, cu exceptia cazurilor pentru care prezentul titlu prevede un alt mod de reglementare.

Articolul 24. Deducerea cheltuielilor aferente activitatii de întreprinzator

(1) Se permite deducerea cheltuielilor ordinare si necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activitatii de întreprinzator.

(2) În cazul în care cheltuielile suportate de contribuabil cuprind cheltuielile aferente activitatii de întreprinzator si cheltuielile personale, deducerea se permite numai atunci cînd cheltuielile aferente activitatii de întreprinzator le depasesc pe cele personale si numai pentru acea parte a cheltuielilor care se refera nemijlocit la desfasurarea activitatii de întreprinzator.

(3) Deducerea cheltuielilor de delegatii, de reprezentanta, de asigurare a agentilor economici se permite în limitele stabilite de Guvern.

(4) Prin derogare de la art.30, se permite deducerea sumelor achitate ca impozite si taxe de catre subdiviziunile situate în unitatile administrativ-teritoriale, al caror buget nu constituie parte componenta a bugetului public national.

(5) Nu se permite deducerea sumelor platite la procurarea terenurilor.

(6) Nu se permite deducerea sumelor platite la procurarea proprietatii pe care se calculeaza uzura (amortizarea) si fata de care se aplica prevederile art.26, 28 si 29 sau la procurarea mijloacelor fixe cu un termen de exploatare mai mare de un an.

(7) Nu se permite deducerea compensatiilor, remuneratiilor, dobînzilor, platii pentru închirieri de bunuri si altor cheltuieli efectuate în interesul unui membru al familiei contribuabilului, al unei persoane cu functie de raspundere sau al unui conducator de agent economic, al unui membru al societatii sau al altei persoane interdependente, daca nu exista justificarea platii unei astfel de sume.

(8) Nu se permite deducerea pierderilor în urma vînzarii sau schimbului proprietatii, îndeplinirii lucrarilor si prestarii serviciilor, efectuate, în mod direct sau mijlocit, între persoanele interdependente.

(9) Nu se permite deducerea cheltuielilor legate de obtinerea venitului scutit de impozitare.

(10) Nu se permite deducerea cheltuielilor daca contribuabilul nu poate confirma documentar ca aceste cheltuieli au fost suportate într-un anumit cuantum si în modul stabilit de Guvern.

(11) Nu se permite deducerea sumelor achitate sau suportate în folosul titularului patentei de întreprinzator.

(12) Nu se permite deducerea platilor pentru eliminarile supranormative de substante poluante în mediul înconjurator si folosirea supralimita a resurselor naturale.

(13) Deducerea reziduurilor, deseurilor si perisabilitatii naturale se permite în limitele aprobate anual de catre conducatorii întreprinderilor.

(14) Se permite deducerea cheltuielilor aferente transmiterii gratuite a proprietatii conform deciziei Guvernului sau a autoritatilor competente ale administratiei publice locale.

(15) Se permite deducerea cheltuielilor achitate de contribuabili în decursul anului fiscal sub forma de taxe de aderare si cotizatii de membru destinate activitatii patronatelor. Plafonul de deductibilitate a acestor cheltuieli constituie 0,15% din fondul de retribuire a muncii.

(16) Societatilor de audit si auditorilor întreprinzatori individuali li se permite deducerea cheltuielilor pentru asigurarea riscului de audit în marime de 15% din venitul vînzarilor în anul de gestiune, aferent auditului rapoartelor financiare anuale si rapoartelor financiare anuale consolidate, conform modului stabilit de Guvern.

(17) Se permite deducerea cheltuielilor suportate de întreprinderile agricole pentru întretinerea obiectivelor de menire social-culturala aflate în gestiune, conform normelor (cheltuielilor medii) stabilite pentru întretinerea institutiilor similare finantate de la bugetele unitatilor administrativ-teritoriale.

[Art.24 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 29.12.2009]

[Art.24 completat prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 25.07.2008]

[Art.24 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 10.08.2007]

[Art.24 completat prin Legea nr.268-XVI din 28.07.2006, în vigoare 01.01.2007]

[Art.24 modificat prin Legea nr.268-XVI din 28.07.2006, în vigoare 08.09.2006]

[Art.24 modificat prin Legea nr.154-XVI din 21.07.05, în vigoare 01.01.06]

[Art.24 modificat prin Legea nr.448-XV din 30.12.04, în vigoare 04.02.05]

[Art.24 modificat prin Legea nr.224-XV din 01.07.04, în vigoare 01.01.05]

[Art.24 completat prin Legea nr.501-XV din 11.12.03, în vigoare 01.01.04]

Articolul 25. Deducerea dobînzilor

(1) Deducerea dobînzilor se permite în conformitate cu art.24.

(2) Deducerea cheltuielilor aferente dobînzilor suportate, de catre persoanele juridice si fizice care practica activitate de întreprinzator, în folosul persoanelor fizice si juridice (cu exceptia institutiilor financiare si a organizatiilor de microfinantare) se accepta în limita ratei de baza (rotunjita pîna la urmatorul procent întreg) stabilita de Banca Nationala a Moldovei în luna noiembrie a anului precedent anului fiscal de gestiune, aplicata la operatiunile de politica monetara pe termen scurt.

(3) În cazul emisiunii unor titluri de creanta dupa 1 ianuarie 1998, partea discontului initial, în raport cu titlul de creanta care este permis emitentului ca deducere a dobînzii, va fi echivalenta cu partea acestui discont repartizat proportional în anul fiscal.

[Art.25 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 29.12.2009]

[Art.25 modificat prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 25.07.2008]

[Art.25 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]

Articolul 26. Deducerea uzurii calculate

(1) Marimea deducerii uzurii calculate a proprietatii se determina în conformitate cu prezentul articol, cu art.24 si 27.

(2) Proprietatea pe care se calculeaza uzura este proprietatea materiala reflectata în bilantul contabil al contribuabilului în conformitate cu legislatia si folosita în activitatea de întreprinzator, a carei valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice si morale si a carei perioada de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depaseste suma de 3000 lei.

(3) Sînt considerate, de asemenea, proprietate pe care se calculeaza uzura investitiile efectuate în mijloacele fixe care fac obiectul unui contract de leasing operational, locatiune, concesiune, arenda. În sensul prezentului alineat, prin investitie se întelege excedentul cheltuielilor ce tin de reparatie, întretinere, îmbunatatire si altele asemenea, în privinta mijloacelor fixe respective asupra cheltuielilor mentionate, permise spre deducere în anul fiscal conform modului stabilit la art.27 alin.(9).

(4) Din punct de vedere fiscal, în cazul leasingului financiar, locatarul este tratat ca proprietar al mijloacelor fixe primite în leasing, iar în cazul leasingului operational, calitatea de proprietar o are locatorul. Calcularea si deducerea uzurii mijloacelor fixe care fac obiectul unui contract de leasing se efectueaza de catre locatar în cazul leasingului financiar si de catre locator în cazul leasingului operational.

(5) Marimea uzurii mijloacelor fixe ce urmeaza a fi dedusa se determina prin înmultirea bazei valorice a mijloacelor fixe, la sfîrsitul perioadei de gestiune, ce se raporta la o anumita categorie de proprietate, la norma de uzura respectiva prevazuta la alin.(8). Baza valorica a mijloacelor fixe la sfîrsitul perioadei de gestiune se determina ca valoare a mijloacelor fixe la începutul perioadei de gestiune, majorata cu valoarea mijloacelor fixe nou-procurate si cu suma corectarilor si micsorata cu suma de la comercializarea lor sau cu baza valorica ajustata în cazul altor iesiri. Valoarea mijloacelor fixe la începutul perioadei de gestiune ce se raporta la categoria respectiva de proprietate se determina ca diferenta dintre baza valorica a mijloacelor fixe la sfîrsitul perioadei de gestiune precedente si suma uzurii calculate a perioadei de gestiune precedente.

(6) Întreaga proprietate a contribuabilului trebuie sa fie raportata la una din categoriile de proprietate, în ordinea stabilita de Guvern.

(7) Se stabileste urmatoarea ordine de evidenta a proprietatii pe categorii:

a) pentru proprietatea raportata la categoria I, calcularea uzurii se face pentru fiecare obiect;

b) pentru proprietatea raportata la categoriile II-V, calcularea uzurii se efectueaza prin aplicarea normei de uzura la baza valorica a categoriei respective. Raportarea proprietatii la categoriile de proprietate se efectueaza în modul prevazut de Guvern;

c) pentru proprietatea ce reprezinta investitii efectuate la mijloacele fixe care fac obiectul unui contract de leasing operational, locatiune, concesiune, arenda, uzura se calculeaza în modul stabilit pentru categoria de proprietate la care se atribuie mijloacele fixe respective.

(8) La fiecare categorie de proprietate se aplica urmatoarele norme de uzura:

Categoria de proprietate

Norma de uzura, %

I

5

II

8

III

10

IV

20

V

30

(9) Calcularea uzurii si deducerea acesteia pentru întretinerea autoturismului se efectueaza în felul urmator:

a) în cazul în care valoarea autoturismului este de pîna la 200.000 lei, uzura calculata se deduce integral, în functie de valoarea autoturismului;

b) în cazul în care valoarea autoturismului depaseste 200.000 lei, deducerea se limiteaza la suma calculata a uzurii, reiesind din valoarea autoturismului egala cu 200.000 lei. Prevederea nu se aplica autoturismelor utilizate în calitate de mijloace fixe în activitatea de baza care reprezinta acordare de servicii, a caror uzura constituie parte componenta a costului vînzarilor.

(10) Evidenta si calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale se efectueaza în conformitate cu regulamentul aprobat de Guvern.

[Art.26 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 29.12.2009]

[Art.26 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 10.08.2007]

[Art.26 modificat prin Legea nr.268-XVI din 28.07.2006, în vigoare 01.01.2007]

[Art.26 modificat prin Legea nr.268-XVI din 28.07.2006, în vigoare 08.09.2006]

[Art.26 modificat prin Legea nr.60-XVI din 28.04.05, în vigoare 08.07.05]

[Art.26 completat prin Legea nr.501-XV din 11.12.03, în vigoare 01.01.04]

[Art.26 modificat prin Legea nr.1064-XIV din 16.06.2000]

Articolul 27. Valoarea mijloacelor fixe

(1) Valoarea mijloacelor fixe nou-procurate se compune din pretul lor de procurare, precum si din toate cheltuielile aferente procurarii lor, inclusiv cheltuielile de transportare, asamblare si asigurare, dobînzile platite sau calculate pîna la punerea obiectului în exploatare. Valoarea mijloacelor fixe aferente proprietatii create cu forte proprii include toate impozitele si taxele, cu exceptia taxei pe valoarea adaugata care se trece în cont, cheltuielile si plata dobînzilor aferente acestor mijloace fixe pentru întreaga perioada de pîna la punerea lor în exploatare. Baza valorica a mijloacelor fixe la finele perioadei de gestiune se majoreaza cu valoarea mijloacelor fixe nou-procurate sau create cu forte proprii si cu suma corectarilor în perioada de gestiune, prevazute la alin.(8).

(2) Mijloacele obtinute de la înstrainarea mijloacelor fixe, cu exceptia celor obtinute din înstrainarea autoturismului care a fost inclus în categoria de proprietate cu valoarea stabilita la art.26 alin.(9) lit.b), se raporteaza la reducerea bazei valorice a categoriei respective de proprietate. Daca reducerea indicata conduce, la sfîrsitul perioadei de gestiune, la un rezultat negativ pe categoria de proprietate, atunci acest rezultat se include în venit, iar valoarea categoriei respective de proprietate la începutul perioadei de gestiune corespunzatoare se egaleaza cu zero. În cazul înstrainarii autoturismului inclus în categoria de proprietate cu valoarea stabilita la art.26 alin.(9) lit.b), baza valorica a categoriei respective de proprietate se reduce cu valoarea ramasa a autoturismului înstrainat, determinata pornind de la valoarea cu care acesta a fost inclus în categoria respectiva. Venitul sau pierderea calculata ca diferenta între suma mijloacelor obtinute de la înstrainarea autoturismului si baza valorica a acestuia se recunoaste drept venit sau pierdere a perioadei fiscale în care a avut loc înstrainarea. Baza valorica a autoturismului reprezinta valoarea acestuia micsorata cu suma uzurii calculate.

(3) Includerea initiala a mijloacelor fixe la categoria respectiva de proprietate se face la momentul punerii lor în exploatare.

(4) Valoarea initiala a unei proprietati aflate în posesia contribuabilului la data de 1 ianuarie 1998 va fi baza ei valorica, determinata conform art.38 alin.(1) si (2), la aceasta data. În acest caz, calculele uzurii si toate celelalte ajustari ale valorii pentru perioadele precedente se efectueaza în conformitate cu legislatia în vigoare în perioada respectiva.

(5) Daca la sfîrsitul anului fiscal la categoria respectiva nu se afla nici o proprietate sau suma ramasa este mai mica de 3000 lei, dupa efectuarea ajustarilor specificate la alin.(1) si (2) ale prezentului articol si la art.26 alin.(3), valoarea restanta urmeaza a fi dedusa.

(6) Se permite deducerea cheltuielilor legate de investigatii si cercetari stiintifice, achitate sau suportate pe parcursul anului fiscal în calitate de cheltuieli curente.

(7) Prevederile alin.(6) nu se aplica fata de terenuri sau alte bunuri supuse uzurii, precum si fata de orice alte cheltuieli achitate sau suportate în scopul descoperirii sau precizarii locului de amplasare a resurselor naturale, determinarii cantitatii si calitatii lor.

(8) Deducerea cheltuielilor pentru reparatia proprietatii se efectueaza dupa cum urmeaza:

a) daca cheltuielile suportate pe parcursul anului fiscal pentru reparatia proprietatii nu depasesc 15% din baza valorica a categoriei respective de proprietate (determinata fara a lua în considerare schimbarile pe parcursul anului fiscal respectiv), cheltuielile în cauza vor fi permise spre deducere în anul respectiv;

b) daca cheltuielile suportate pe parcursul anului fiscal pentru reparatia proprietatii depasesc 15% din baza valorica pentru fiecare obiect a categoriei I de proprietate si baza valorica a categoriilor II-V de proprietate, marimea acestui surplus se considera drept cheltuieli pentru reconditionare si se reflecta la majorarea bazei valorice pentru fiecare obiect a categoriei I de proprietate si baza valorica a categoriilor II-V de proprietate.

(9) Prin derogare de la alin.(8) lit.a) si b), în perioada fiscala respectiva se permite deducerea:

a) cheltuielilor de reparatie a drumurilor ca cheltuieli curente;

b) cheltuielilor aferente reparatiei mijloacelor fixe ce nu corespund prevederilor art.26 alin.(2) si care sînt utilizate în activitatea de întreprinzator a agentului economic, conform contractului de arenda (locatiune) – cheltuieli suportarea carora, potrivit contractului nominalizat, revine arendasului (locatarului). Deducerea cheltuielilor în cauza se permite în limita a 15% din suma calculata a arendei (locatiunii) suportata pe parcursul perioadei fiscale.

(10) Baza valorica a mijloacelor fixe pe fiecare categorie de proprietate se ajusteaza cu:

a) suma taxei pe valoarea adaugata, ce urmeaza a fi trecuta în cont în conformitate cu prezentul cod, calculata din valoarea de bilant a mijloacelor fixe comercializate, care sînt trecute, în evidenta contabila, cu taxa pe valoarea adaugata;

b) suma valorii restante presupuse a mijloacelor fixe în cazul trecerii lor la pierderi, în evidenta contabila, în legatura cu uzura totala;

c) diferentele pozitive rezultate din reevaluarea efectuata în conformitate cu cap.IV din Legea nr.1164-XIII din 24 aprilie 1997 pentru punerea în aplicare a titlurilor I si II ale Codului fiscal.

(11) În scopuri fiscale nu se recunosc diferentele din reevaluarea mijloacelor fixe.

[Art.27 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 29.12.2009]

[Art.27 modificat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 10.08.2007]

[Art.27 modificat prin Legea nr.111-XVI din 27.04.2007, în vigoare 11.05.2007]

[Art.27 modificat prin Legea nr.268-XVI din 28.07.2006, în vigoare 01.01.2007]

[Art.27 modificat prin Legea nr.268-XVI din 28.07.2006, în vigoare 08.09.2006]

[Art.27 modificat prin Legea nr.60-XVI din 28.04.05, în vigoare 08.07.05]

[Art.27 modificat prin Legea nr.224-XV din 01.07.04, în vigoare 01.01.05]

[Art.27 modificat prin Legea nr.1064-XIV din 16.06.2000]

Articolul 28. Deducerea amortizarii proprietatii nemateriale

Se permite deducerea amortizarii fiecarei unitati de proprietate nemateriala amortizabila (brevete de inventie, drepturi de autor, desene si modele industriale, contracte, drepturi speciale etc.) cu termen de exploatare limitat, calculînd perioada ei de exploatare prin aplicarea metodei liniare.

Articolul 29. Deducerea cheltuielilor legate de extractia resurselor naturale irecuperabile

(1) Deducerea cheltuielilor legate de extractia resurselor naturale irecuperabile se permite în conformitate cu art.24 alin.(1).

(2) Cheltuielile legate de explorarea si exploatarea zacamintelor de resurse naturale, suportate pîna la începutul exploatarii, precum si platile aferente ale dobînzii se reflecta la cresterea valorii resurselor naturale.

(3) Marimea deducerii cheltuielilor legate de extractia resurselor naturale se determina prin înmultirea bazei valorice a resurselor naturale cu rezultatul obtinut de la împartirea volumului extractiei pe parcursul anului fiscal la volumul prognozat total al extractiei pentru zacamîntul dat (în expresie naturala).

(4) Deducerea cheltuielilor viitoare pentru recultivarea terenurilor se permite în limitele marimii calculate, care se determina ca raport al cheltuielilor necesare pentru recultivare la soldul rezervelor industriale ale substantelor utile de la zacamîntul respectiv, înmultit la volumul substantelor utile extrase pe perioada de gestiune.

(5) Deducerea cheltuielilor viitoare privind recuperarea pierderilor productiei agricole în cazul atribuirii terenurilor prin hotarîre de Guvern se permite în limitele marimii calculate, care se determina ca raport al costului pierderilor la soldul rezervelor industriale din conturul terenului existent atribuit, înmultit la volumul substantelor utile extrase pe perioada de gestiune.

[Art.29 modificat prin Legea nr.1064-XIV din 16.06.2000]

Articolul 30. Restrictiile privind deducerea impozitelor si amenzilor

(1) Nu se permite deducerea impozitului pe venit, instituit în prezentul titlu, a penalitatilor si a amenzilor aferente lui, precum si a amenzilor si penalitatilor aferente altor impozite, taxe si plati obligatorii la buget, a amenzilor si penalitatilor aplicate pentru încalcarea actelor normative.

(2) Nu se permite deducerea impozitelor achitate în numele unei persoane, alta decît contribuabilul.

[Art.30 modificat prin Legea nr.224-XV din 01.07.04, în vigoare 01.01.05]

[Art.30 completat prin Legea nr.112-XIV din 29.07.98]

Articolul 31. Limitarea altor deduceri

(1) Se permite deducerea oricarei datorii compromise, conform legislatiei, daca aceasta datorie s-a format în cadrul desfasurarii activitatii de întreprinzator.

(2) Nu se permite deducerea defalcarilor în fondurile de rezerva, cu exceptia defalcarilor de reduceri pentru pierderi la credite (în fondul de risc), pentru institutiile financiare, efectuate conform alin.(3), si pentru pierderi la împrumuturi si dobînzile aferente (provizioane), pentru organizatiile de microfinantare, efectuate conform alin.(4).

(3) Institutiilor financiare li se permite deducerea defalcarilor de reduceri pentru pierderi la active, angajamente conditionale, al caror volum se determina conform regulamentului aprobat de Banca Nationala a Moldovei. La calcularea marimii reducerii pentru pierderile respective, în calcul nu se includ creditele preferentiale ale caror pierderi se compenseaza din contul diminuarii impozitului pe venit aferent platii la bugetul de stat ori din contul mijloacelor bugetului de stat. Daca volumul reducerilor pentru pierderi respective, calculat la sfîrsitul anului fiscal (perioadei gestionare), este mai mic decît marimea reala, reflectata în bilantul institutiei financiare la aceeasi data, diferenta se include în venitul impozabil anual (pentru perioada gestionara), cu micsorarea defalcarilor în acest fond, efectuate din mijloacele proprii în perioada anterioara.

(4) Organizatiilor de microfinantare li se permite deducerea provizioanelor destinate acoperirii eventualelor pierderi ce tin de nerestituirea împrumuturilor si a dobînzilor aferente, al caror volum se determina conform regulamentelor interne cu privire la clasificarea împrumuturilor si formarea provizioanelor destinate acoperirii eventualelor pierderi, conditionate de nerestituirea împrumuturilor si a dobînzilor aferente.

(5) Bancilor admise si obligate de Banca Nationala a Moldovei sa participe la formarea mijloacelor Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar li se permite de a efectua deduceri ale varsamîntului obligatoriu anual, contributiilor initiale, contributiilor trimestriale si contributiilor speciale ale bancilor în fondul mentionat, stabilite prin Legea nr.575-XV din 26 decembrie 2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar.

[Art.31 modificat prin Legea nr.268-XVI din 28.07.2006, în vigoare 01.01.2007]

[Art.31 modificat prin Legea nr.224-XV din 01.07.04, în vigoare 01.01.05]

[Art.31 completat prin Legea nr.174-XV din 03.06.04, în vigoare 01.07.04]

[Art.31 modificat prin Legea nr.1064-XIV din 16.06.2000]

[Art.31 modificat prin Legea nr.112-XIV din 29.07.98]

Articolul 32. Reportarea pierderilor în viitor

(1) Daca, pe parcursul anului fiscal, cheltuielile aferente activitatii de întreprinzator depasesc venitul brut al contribuabilului în anul curent, suma pierderilor rezultate din aceasta activitate va fi reportata esalonat, în parti egale, pe urmatorii cinci ani.

(2) Suma reportata pe unul din anii fiscali urmatori celui în care s-au înregistrat pierderile este egala cu suma totala a pierderilor, redusa cu suma totala permisa spre deducere în fiecare din urmatorii patru ani.

(3) Daca contribuabilul a suportat pierderi pe parcursul a mai mult de un an, prevederile prezentului articol se aplica fata de aceste pierderi în ordinea în care au aparut.

[Art.32 modificat prin Legea nr.268-XVI din 28.07.2006, în vigoare 01.01.2007]

[Art.32 modificat prin Legea nr.1440-XV din 08.11.02, în vigoare 01.01.03]